Feeds:
Articole
Comentarii

Archive for August 2013

1233025_10151586319227592_336734578_o

1 septembrie 2013 este Zi de luptă împotriva cianurii și fracturării. Pe scurt, se organizează miting-uri de protest împotriva legii aprobate de guvern care permite exploatarea la Roșia Montană. O solidaritate la nivel național împotriva proiectului RMGC. O solidaritate care mă face să fiu mândru și îmi dă încrederea că românii nu sunt pasivi, că nu se lasă călcați în picioare și nu tolerează un astfel de proiect.

De menționat că miting-urile sunt legale și se doresc a fi o formă de protest non-violent. Cetățenii își rezervă dreptul de a se apăra în fața abuzurilor de orice fel. Un alt aspect foarte important în viziunea mea: protestul este apolitic. Protestul nu implică vreun partid politic, astfel că participanții sunt rugați să-și lase afinitățile politice acasă.

Protestele vor avea loc în mai multe orașe din țară, cât și în multe orașe din Europa. Majoritatea protestelor vor avea loc duminică, 01 septembrie, ora 17:00 (ora României):

Alba Iulia – Cinema Dacia

Bârlad – Piața Sf. Ilie

Brașov – Prefectură

București – Piața Universității

Cluj – Piața Unirii

Constanța – Prefectură

Craiova – Piața Mihai Viteazul

Galați – Prefectura Județului Galați

Iași – Piața Unirii

Piatra Neamț – Prefectură

Sibiu – în fața Primăriei din Piața Mare

Târgul Mureș – Ceasul cu flori

Timișoara – Piața Operei

Berlin – Dorotheenstraße 62-66, Ambasada României 

Bruxelles – Joi, 29 august, Place du Luxembourg

Copenhaga – Strandagervej 27, 2900 Hellerup

Lisabona – Rua de São Caetano 5 (Lapa), Ambasada României

Londra – Arundel House, 4 Palace Green, Ambasada României

Luxembourg – MARTI, 3 septembrie, ora 18.00, Boulevard de la Petrussse nr. 41 – Ambasada României

Oslo – Oscars Gate 51 – Ambasada României

Paris – Joi, 5 septembrie, ora 18:00 – Place de Fontenoy nr. 7

Praga – Nerudova 5 – Ambasada României

Roma – Via del Serafico 69-75 – Ambasada României

Viena – Vineri, 06 septembrie, ora 17:00, Prinz Eugen Strasse 6 – Ambasada României

Principalul canal de comunicare al acestei inițiative este pagina de facebook.

Este o inițiativă demnă, civilizată și legală!

Anunțuri

Read Full Post »

cupa bloggerilor afis

De fapt, nu știu cum e în tenis. Pot doar să-mi imaginez, să-mi fac un scenariu și să sper că o nimeresc. Nici după ce am văzut câteva meciuri de tenis la viața mea nu-mi pot da seama cum e în tenis și nici acum nu înțeleg în totalitate celebrul monolog al lui Toma Caragiu: „C-așa-i în tenis”.

Când m-a invitat Radu la Cupa Bloggerilor la tenis, am stat pe gânduri. Nu jucasem niciodată tenis de câmp și habar n-aveam cum să lovesc mingea. Fiind un eveniment care aducea online-ul în offline, am dat curs invitației. Ba chiar l-am promovat în rândul bloggerilor.

Fără prea multe speranțe, fără experiență și cu poftă de sport, m-am prezentat timid la cupă. Mi-am luat cu mine susținători, pentru a face față avalanșei de spectatori ce aveau să umple tribunele complexului sportiv Pescariu. Chiar am reușit să mă echipez corespunzător, „cu un tricou alb menit să lase impresia unei experienţe anterioare în tenis.

Pe tabloul principal au luat parte 24 de jucători. Fete și băieți, uniți sub dorința de a juca tenis, de a lupta pentru fiecare minge în parte și de a face sport. Unul dintre cei mai temuți adversari (căldura) și-a spus cuvântul în evoluția unor jucători. Au fost câteva meciuri interesante, mai ales duelul între cei doi finaliști, Radu și Mircea. Au fost meciuri dezechilibrate, unii dintre bloggeri fiind începători (mă includ în primul rând pe mine), voie bună, mult soare și organizare decentă. Rezultatele din prima zi pot fi observate aici, iar cele din faza finală, aici.

969109_497246630358445_846570246_n

Prima Cupă a Bloggerilor la tenis din București a fost organizată de treizecizero.ro și radurestivan.ro. Evenimentul a avut loc pe 3 și 4 august la Pescariu Sports, cu sprijinul prietenilor de la AQUA CarpaticaIsostarStaropramenTenis Mall și SARTO made to measure.

Read Full Post »

vara

Am urmărit cu ceva interes campania lansată de Pepsi: „Vara în cap”. În primul rând, m-a interesat provocarea lansată către cele 3 echipe de bloggeri. Am fost fan al băieților (Andrei, Marian, Ivo, Lucian, Adi și Andrei) și mi-a părut rău că nu am făcut parte din echipă.

Alegerea echipei și destinația au fost potrivite. Unde poți trimite niște băieți, doar cu doze de Pepsi, pentru a petrecere un weekend interactiv? Răspunsul, chiar dacă pare clișeic, este simplu: Vama Veche. Să fim sinceri, nu-mi vine în cap alt loc pentru o astfel de experiență. Ca drept dovadă că echipa băieților a fost o alegere potrivită, aveți mărturie povestea lor.

Campania nu s-a limitat doar la bloggeri și a lansat un concurs prin care puteai câștiga o experiență asemănătoare cu cea trăită de cele 3 echipe. Chiar am vrut să mă înscriu cu o echipă, dar am ratat momentul. M-a încântat faptul că Pepsi a dat o șansă frumoasă unor copii de a petrece o săptămână prin România. A fost ca o vacanță pentru cele 3 echipe câștigătoare.

Am avut ocazia să vorbesc cu una dintre echipele câștigătoare și am realizat că a fost o experiență inedită, plină de farmec și cu distracție maximă pentru ei. Și când afli că-s niște copii buni, care merită o astfel de experiență, apreciezi cu adevărat ce a făcut brand-ul pentru ei și te bucuri. Te bucuri când le vezi sclipirea din ochi atunci când îți povestesc cu patoș trăirile lor, obstacolele peste care au dat și oamenii frumoși și primitori pe care i-au întâlnit. Din poveștile lor îți dai seama că românii sunt ospitalieri, alt câștig al campaniei.

Nu știu cifrele campaniei, care sunt statisticile, engagement-ul etc. Pentru mine, marele câștig al campaniei a fost experiența trăită de echipa PepsiNoGen. Să mai vedem astfel de campanii, zic!

Read Full Post »

1000739_561282510574594_494594092_n

S-a încheiat încă un sezon de GuerriLive. Un sezon de primăvară-vară, acoustic. A început în februarie și s-a încheiat săptămâna trecută, cu un concert al trupei Ιδέα. Aproximativ 25 de trupe invitate, muzică de calitate și zeci de ore de muncă. Un sezon experimentalist care a dus GuerriLive-ul la nivelul următor: concertele s-au ținut într-un pub și publicul a avut acces la ele. Aștept cu interes noua ediție, care se anunță extrem de interesantă, cu o surpriză uriașă.

Revin la ultima ediție, cea în care am avut ocazia să descopăr o trupă tânără care abordează un stil interesant, o combinație între dub, ambiental și jazz. Când aud cuvântul jazz, mă activez și devin foarte curios. N-am rezistat tentației și am încercat să caut câteva piese a trupei, să-mi fac o idee despre ei. Am gasit o singură piesă și mi-am zis că trebuie să-i ascult live. Sub nicio formă nu puteam rata ultima ediție de GuerriLive din acest sezon.

image_1

Am început să savurez primele acorduri ale unei chitări electro-acustice și să descopăr o voce frumoasă, acompaniată de un bass interesant și baterie, care completa un melanj de sunete frumoase. Au început cu două strofe din celebrul poem „Luceafărul”, o interpretare originală și captivantă. Un început îndrăzneț și promițător. Publicul era alcătuit din prieteni, părinți și câțiva curioși, ca mine. După un început mai timid, am început să simt adevăratul lor potențial de la cea de-a doua piesă „Step into the night”. Mi-a plăcut și am început să mă bucur de muzica oferită de cei 4 tineri. Lucrurile au început să curgă într-un mod natural, să îmi captiveze atenția și să mă facă să-mi doresc să ascult mai mult. „4 am”, „spirale și lumini”, „soul session” au reușit să atragă admirație din partea mea și a publicului. A urmat provocarea experimentalistului Grolsch pentru trupă: cover după Morcheeba-Slow Down. Personal, mi-a plăcut cum s-au descurcat. Concertul s-a încheiat cu două piese pe care n-am apucat să le ascult prea bine „Lood” și „Sicksession”, dar sound-ul Ιδέα mi-a rămas întipărit în minte și suflet. Mi-au lăsat impresia că sunt o trupă cu potențial și cu un viitor frumos. Știu că le trebuie răbdare, multă muncă, zeci de ore petrecute în studio și puțină șanșă. Durează mult, dar nimic din ce va fi clădit peste noapte, nu va rezista mai mult de o noapte… Și pentru că am vrut să aflu mai multe despre ei,  i-am rugat să-mi răspundă la câteva întrebări:

Salut! Puteți să-mi spuneți povestea numelui, cum ați venit cu “Ιδέα” aceasta? Bineînțeles că aș vrea să știu întreaga poveste a trupei.

Cătălin Constantin (bass): În liceu am început colaborarea cu Andrei, mai mult ca un exercițiu pentru fiecare, o încercare spre a evolua ca instrumentiști împreună: eu la bas și el la chitară. Ne-a ajutat foarte mult că aveam preferințe muzicale comune , astfel încât așteptările noastre în muzică erau similare – așa au apărut primele idei de piese. La un moment dat, Andrei și-a înregistrat o idee la chitara pe care a denumit-o intuitiv “idea”, cu un singur “e” din grabă sau vrând să scrie în engleză. Având melodia in playlist a început să ne placă mai întâi vizual numele “idea”, apoi cum se pronunța cuvântul cu un singur “e” în română, la baza numelui stând semnificația din engleză. Ne-am mai gândit la alte nume, dar a ramas “Ιδέα“, mai ales că în greacă înseamnă același lucru, conotația fiind una mai profundă.
Vreo doi ani mai târziu, când a apărut prima propunere de concert, am pornit colaborarea cu Adrian ca al doilea chitarist și cu un toboșar foarte talentat, dar mult mai mic decât noi. În timp, piesele au început să prindă contur precum și actuala componență a formației, cu Adrian la tobe. După ce ne-am mutat pentru studii la București, în formula de trio am cunoscut și am cântat cu diferiți instrumentiști. Pe Ana am cunoscut-o cu câteva veri în urmă, într-o tabără de vară, iar colaborarea propriu-zisă a început în toamna lui 2012, când a venit la facultate in București.

image_3

Participați în alte proiecte muzicale? Am înțeles că Ana e la Mozart Rocks.

Andrei Marica (chitară): Recent, începând cu 2013, am început colaborarea în postura de basist, cu niște băieți din cadrul scenei de metal din Romania, dintre care toboșar este fratele meu, Dan Marica. Este un proiect pe care urmează să-l lansam în toamnă, cu numele ‘Till Lungs Collapse . O mai fac pe chitaristul în cadrul altui proiect (“Lazy Friday”) împreună cu Adrian, toboșarul nostru. Mai am un proiect personal unde abordez stilul electro-soul.

Ana-Maria Teodorescu (vocals & keyboard):  Da, sunt componentă a bandului Mozart Rocks din anul 2011, când am cântat pentru prima oară alaturi de ei în aer liber în Bistrița. După acesta, următoarele concerte importante ale noastre au fost cel de la Ateneul Român, în același an și cel din Sankt Petersburg în 2012. Urmează să avem anul acesta în septembrie două concerte în Brăila, respectiv Galați.

Adrian Maraloiu (tobe): Mai activez ca toboșar într-o formație proaspăt născută, “Lazy Friday” ( indie/raggae/ jazz )

Cătălinactivez într-un proiect individual.

De ce acest stil de muzică (ambiental / dub / jazz)?

Andrei: Combinația asta a reieșit cumva din preferințele muzicale ale fiecăruia. Până la urmă cântăm ceea ce ne-ar plăcea să auzim. Mai abordăm și alte stiluri, dar acestea ne reprezintă cel mai mult în acest moment.

Cătălin: Fiecare din noi vine cu influențe destul de diferite față de ceilalți și ne place să experimentăm și să combinăm mai multe stiluri în melodiile noastre. Deocamdată, în zona în care ne învârtim acum, ne simțim cel mai bine.

Ana: Eu tot ce am făcut a fost să mă mulez pe stilul deja existent și să încerc să aduc ceva nou. În orice caz, mi se pare un stil ce îți permite să experimentezi foarte mult, să transmiți multe sentimente prin intermediul lui.

Care-s trupele/artiștii vostrii preferați?

Andrei: Incubus, Massive Attack, Dub Spencer & Trance Hill, Zero 7, Gruvis Malt, Cinematic Orchestra, Radiohead, Ben Howard, Fink , The Rosenberg Trio, Julian Lage, Maria Răducanu, Zenzile, Thievery Corporation, Air, Third Eye Blind, Jaga Jazzist, Bonobo, Rhye, Sigur Ros…

Adrian: Cinematic Orchestra, Bonobo, Amon Tobin, Gruvis Malt.

Ana:  Eu am crescut practic pe Pink Floyd, Led Zeppelin, Frank Zappa, Joe Satriani, Steve Vai, Whitesnake, Yngwie Malmsteen, mai tarziu Metallica, Morcheeba, Cinematic Orchestra, Thievery Corporation, Bonobo și, surprinzător poate, Lady Gaga. Trecând peste stilu ei exagerat, mi se pare o artistă completă și pot spune că într-o mare parte m-a determinat să am curaj să cânt cu vocea, lucru pe care îl fac de puțin timp, de 2-3 ani. În fine, îmi place muzica în general, așa că am artiști preferați ce aparțin mai multor stiluri diferite.

Cătălin: Morcheeba, Massive Attack, Gruvis Malt, Doc Ellis, Air, Zero 7, Bonobo, Dub Spencer And Trance Hill, Zenzile, Cinematic Orchestra, Thievery Corporation , iar de pe plaiurile noastre Aria urbană, Blanoz, Norzeatic.

image_4

Care au fost așteptările voastre de la concertul din Energiea?

Andrei: Am vrut să iasă bine pentru că e unul dintre cele mai importante concerte pentru noi și nu în ultimul rând, am urmărit să transmitem starea pieselor celor care ne-au ascultat, acea idee care a dus la formarea și conturarea lor.

Cătălin: Să ne deschidem orizonturi noi, să fim mai ușor ascultați de un public educat și invățat cu muzică bună.

Ana: Cu siguranță acest concert a fost un pas important pentru noi și a fost ideal pentru evoluția noastră ca artiști. Ca urmare, ne așteptăm ca muzica noastră să devină mai cunoscută, publicul nostru să se mărească și, de ce nu, să primim oferte de concerte.

Adrian: La început eram puțin sceptic legat de faptul că era concert acustic, dar după repetiții, m-am liniștit. Concertul din Energia a fost mult așteptat și ne-am dori să vedem în continuare același entuziasm din partea publicului.

La concert, în public, am observat foarte mulți prieteni și părinți care au venit să vă susțină. Cam cât de importantă e susținerea lor pentru voi?

Andrei : Este și va fi importantă mereu, indiferent de cât de subiectivă este. Sa știi că cineva te susține orice ar fi este mare lucru și îți dă energie să mergi mai departe. Pe de altă parte, cei apropiați pot fi și cei mai sinceri critici, dar critica face parte din procesul creației și trebuie să avem parte și de ea.

Cătălin: Sprijinul apropiaților e foarte important, fiind primii oameni care ne-au ascultat. Primim multă încredere când sunt lângă noi, mai ales în momentele importante.

Ana: Este foarte important să ai alături oameni care cred în tine, care te susțin, oameni cu o atitudine pozitivă. Ei îți dau puterea să continui chiar și atunci când anumite vise par greu de realizat.

Adrian: Prietenii așteptau un eveniment ca cel pe care l-am avut,  pentru a ne asculta în forma maximă. În ziua cocnertului, tatăl meu s-a întors din voiaj și astfel a reușit să mă vadă pentru prima dată în concert.

Cu ce vă ocupați atunci când nu cântați?

Andrei: Studiez medicina, anul V la UMF Carol Davila. Medicina Generală. Cam atât )

Ana: Excluzând facultatea și tot ceea ce ține de aceasta, sunt o fire foarte activă. Îmi place să fac sport, să dansez. Am făcut de curând și un mic curs de actorie. De asemenea, îmi place să descopăr și să învăț ceva nou în fiecare zi, incepând cu lucruri simple, cum ar fi, de exemplu, să privesc un om pe strada și să încerc să îl ințeleg, să îl “citesc”. Psihologia este, de asemenea, o altă pasiune de-a mea.

Cătălin: Facultatea ocupă cel mai mult din timp, în rest fac sport, ascult muzică, merg la concerte.

Adrian: Îmi place să mă ocup cu Video Editing/ Sound design.

Pe când un album?

Andrei: Momentan avem în plan să intrăm în studio cât mai curând pentru câteva piese. Albumul va veni cu siguranță în viitorul apropiat.

Cătălin: Nu depinde doar de noi. Materialul pentru primul album e gata, dar deocamdată mai așteptăm. Vom concerta o perioadă, apoi vom lua o decizie.

Care-i genul de muzică care vă scoate din zona voastră de confort?

Ana: Aș înclina spre muzica electronică, cum ar fi dubstep, de exemplu. Îmi place să aud fiecare instrument într-o piesă, muzica trebuie sa fie melodioasă, nu zgomotoasă.

Andrei: Aș spune muzica clasică, nu am fost niciodată mare fan. În schimb, îmi plac piesele care au și bucăți de orchestră, sunt geniale.

Câteva tipuri de metal, cele extreme mă scot sigur din zona de confort. Nu-mi plac deloc piesele ultra light, comerciale. De obicei seamănă între ele și nu transmit nimic.

 Adrian: muzica electronică minimalistă.

image_5

Întrebare pentru Andrei: Am observat că ai cântat la o chitară electro-acustică. Îți mai aduci aminte prima chitară pe care ai pus mâna? Când a fost?

Chitara electro-acustică pe care am cântat la Guerrilive am primit-o în dar acum vreo 2 veri, de la un domn din S.U.A care mi-a spus că trebuie să rămână la mine, încât formasem o legătură acolo, pe insula Atlantykron (cu chitara). Asa și este și îi mulțumesc încă o dată pentru gest. Atunci nu mi-a venit să cred, este chiar prima mea chitară electro-acustică.

 Prima chitară pe care am pus mâna a fost o chitară lăsată moștenire în familie. Am găsit-o în podul casei bunicii mele. Era ruginită și mirosea a lemn vechi. Am început să cânt la ea așa cum am găsit-o, dezacordată, apoi m-am hotărât să nu o mai las din mână. Încă o mai am. Am trecut prin multe cu ea, cel puțin la început, până mi-am cumpărat prima chitară electrică, de atunci s-a schimbat totul.

Întrebare pentru Adrian: cum te-au convins colegii să lași chitara și să te apuci de tobe?

În momentul în care m-am alăturat trupei, eram chitarist deși primul instrument pe care am pus mâna au fost tobele. După mai mult timp de cântat cu Andrei, mi-a plăcut atât de mult ce compunea și nivelul lui de creativitate încât am decis să revin la tobe, instrument cu care am descoperit că rezonez mult mai mult.

Întrebare pentru Ana-Maria: mi-a plăcut vocea ta! Și faptul că te descurci la pian, te recomandă ca un viitor artist cu un potențial mare. Ai mai primit propuneri de colaborări? Excludem proiectul Mozart Rocks.

Mulțumesc mult pentru aprecieri, în primul rând. Am mai colaborat o singură dată cu trupa de coveruri Asha, ca vocalistă. Însă este foarte probabil să mai fiu implicată în viitoare concerte, tot alături de ei. Este o posibilitate pe care o iau în considerare, încă nu este nimic concret.

Întrebare pentru Cătălin: Care-i primul instrument pe care ai pus mâna și la ce vârstă? Cum ai descoperit bass-ul?

Prima oară am pus mâna pe o chitară clasică pe la 12 ani, pe care am cumpărat-o împreună cu fratele meu. Cam în acea perioadă descoperisem rock-ul și implicit bassul, iar treptat, interesul pentru instrument a crescut. Mă tot întrebam cum se cântă și care e rolul lui. Astfel, la 14 ani mi-am cumpărat primul bass.

Pe unde vă pot găsi cei interesați de muzica voastră?

Pe facebook: www.facebook.com/ideasounds

Youtube: http://www.youtube.com/user/IdeaSoundsOfficial

Souncloud: https://soundcloud.com/ideasounds

Vă mulțumesc pentru disponibilitate și vă urez mult succes!

Multumim , Ιδέα

 

image_3


 Sursă foto 1: facebook GuerriLive
 

Read Full Post »

%d blogeri au apreciat asta: