Feeds:
Articole
Comentarii

Archive for Ianuarie 2014

Lost end found

Urma cover                                                                                                                         Sursă foto

Îi ascult de vreo patru ani. Muzica lor face parte dintr-un playlist pe care-l iau cu mine în călătorii. Uneori, își fac loc în conversațiile pe care le am despre muzică. Îi aud foarte rar la radio și le recunosc instant melodiile. O parte din piesele lor le asociez cu anumite persoane sau trăiri. Le știu majoritatea versurilor pe de rost și le găsesc în subconștientul meu. Îi văd de vreo trei ori pe an și mă bucur, timid, de muzica lor. Îi pierd și îi redescopăr săptămânal, pentru că nu sunt cel mai mare fan. Un fel de „lost end found” pe care-l am în playlist.

Ei reprezintă o formație de succes. Facebook-ul lor spune că au puțin peste 20.000 de fani la ora la care scriu aceste rânduri. La concerte au între 200 și 1000 de fani. Au peste zece ani de activitate și și-au schimbat componența de câteva ori. În schimb, muzica lor a rămas cea care emană un melanj deosebit de rime, versuri și artă. Au scos patru materiale la care au muncit enorm. La cel mai recent, muncesc de vreo patru ani. Cam de când i-am descoperit. Lost end found este cel mai recent material semnat URMA. Un puzzle pe care l-am descoperit bucată cu bucată timp de patru ani. Albumul este un foto-jurnal în care sunt prezentate unsprezece bijuterii arhitecturale de pe teritoriul României. Fiecare bijuterie arhitecturală este acompaniată de câte o piesă de pe album. Albumul a fost realizat cu sprijinul asociațiilor Fundaţia Pro Patrimonio şi Ordinul Arhitecţilor din România.

album-urma-lost-end-found-01

Sursă foto

Prima bucată de puzzle de pe album se numește „Terminus„. Piesa care a fost lansată pe 17 septembrie 2009 avea să prevestească noul album. Terminus are un clip realizat de Octavian Cociș, profesor de Graphic Design în cadrul Florence Design Academy (Firenze, Italia). Această piesă este prezentată împreună cu Casa Ion Mincu, sediul Ordinului Arhitecților din România. Un spațiu memorial cu o puternică amprentă arhitecturală și culturală, încărcată de istorie. O asociere minunată între un reper din istoria arhitecturii românești și un reper al muzicii rock-alternative din România.

Exemplu-bun_78

Sursă foto

„All Wrong” este cea de-a doua bucată din puzzle. Piesa a fost lansată în martie 2011 și beneficiază de un clip semnat de același Octavian Cociș. Videoclipul a fost filmat într-un automobil BMW ActiveHybrid 7 și în Terminus Pub. În fotojurnal, piesa spune povestea unui complex de patrimoniu vechi de un secol și jumătate. Moara lui Assan a fost construită în anul 1853, fiind o investiție a lui Gheorghe Assan și a lui Ioan Martinovici. Clădirea este declarată monument istoric al patrimoniului industrial.

OLYMPUS DIGITAL CAMERA

Sursă foto

„Cine iubește și lasă” este bucata cu cea mai puternică semnificație de pe întreg albumul. Piesa este un tribut adus unei mari cântărețe (Maria Tănase). În schimb, clipul poartă semnătura regizorului Andrei Dăscălescu și reprezintă un omagiu în memoria lui Marian Cozma, tânărul handbalist român asasinat într-un club din Ungaria. Clipul mai face referire la Tășuleasa Social și la modul în care se trăiește un concert Urma. În foto-jurnal, piesa spune povestea unui monument al arhitecturii inginerești din secolul XIX. Hala Matache Măcelarul avea o valoare culturală și istorică de excepție, o bijuterie lăsată moștenire de jupânul Loloescu Matache (Matache Măcelarul). Legenda spune că era locul unde își dădeau întâlnire birjarii şi chirigiii din zona de vest a Bucureştiului acum aproximativ un secol şi jumătate. Din păcate, Hala Matache a rămas doar o amintire frumoasă a unei legende urbane.

Hala Matache

Sursă foto

„Not your enemy” este una din surprizele de pe album. O piesă puțin diferită, ascunsă publicului, își găsește locul printre minunatele piese. La fel de ascunsă publicului găsim în foto-jurnal Casa Macca, una dintre cele mai mari comori arhitecturale ale capitalei. Casa a fost construită între anii 1891 şi 1900, la ordinul colonelului Petre Macca și poartă semnătura reputatului arhitect Jean E. Berthet. În 1956 devine sediul Institutului de Arheologie.

40_big

 Sursă foto

Grace is Gone” este o piesă nouă pentru mine. Duetul dintre Mani și Catrinel Bejenariu face deliciul acestei piese care se găsește pe cea de-a cincea poziție în tracklist. Nu întâmplător piesa este asociată cu Sinagoga din Cetate, lăcaș de cult evreiesc, decorată în stilul maur caracteristic pentru sinagogile Europei în secolul al XIX-lea. Proiectul a fost întocmit de un arhitect vienez – Ignatz Schumann. Clădirea parţial degradată a fost cedată în urmă cu câţiva ani de către comunitate unei fundaţii culturale, care a promis să o transforme într-o sală de concerte. Cu toate bunele intenţii nu s-a reuşit încă restaurarea construcţiei, a cărei viitor este incert.

sinagoga

Sursă foto

Doyle” este numele unui armăsar. Un armăsar care a străbătut peste 26.000 de km într-o călătorie neobișnuită și captivantă. Doyle este un F650GS Dakar, eroul cărții „Vând kilometri” scrisă de Mihai Barbu. Povestea poate fi citită aici. Piesa „Doyle” este un tribut adus acestui brav temerar. Alăturat acestui armăsar, în fotojurnal, găsim Casa cu Lei. Un simbol al orașului Constanța datorită arhitecturii şi impozanţei. Clădirea a fost ridicată de un bogat armator armean, Dicran Emirzian. Începerea construcţiei s-a făcut în anul 1898 şi l-a avut ca autor de proiect pe Dimitrie Berindei. Construcţia are o evidenţiere impunătoare în decorul urban. Stilul amestecă elemente preromantice şi genoveze. Este un imobil ce pune în evidenţă varietatea caracterelor arhitecturale ale zonei peninsulare. Numele „Casa cu Lei” a apărut în limbajul uzual al constănțenilor datorită celor patru coloane pe ale căror capiteluri tronează câte un leu.

casa cu lei

Sursă foto

Shine on” este o piesă ritmată care descrie prietenia ca pe un diamant neșlefuit. Probabil se referă la prietenia dintre Mani (solistul formației) și Catrinel Bejenariu (solistă Butterflies in My Stomach). Lângă versurile acestei piese găsim Hotelul Continental din Cluj, un alt diamant neșlefuit. Stilul eclectic este caracteristica principală a acestei clădiri ce poartă semnătura lui Lajos Pákei, arhitectul urbanist al oraşului Cluj-Napoca la începutul secolului XX. Hotelul adăpostea un restaurant vestit, precum şi o cafenea frecventată de artişti, ziarişti şi de boerimea Clujului. Inițial, numele hotelului era „New York”, căpătându-și denumirea actuală în timpul comunismului.

hotelul continental

Sursă foto

Selfish motherfucker” este una dintre cele mai cunoscute piese de pe noul album. O piesă cu mesaj, intensitate ridicată și niște versuri care toarnă balsam peste suflete. Mulți ar spune că este cea mai bună piesă care poartă semnătura celor de la Urma. Cred că acesta este motivul pentru care găsim Palatul Cantacuzino din Florești în dreptul acestei melodii. „Micul Trianon” a fost construit la Florești, județul Prahova de boierul Gheorghe Grigore Cantacuzino, Nababul, boier foarte bogat şi strâns la pungă, fost prim ministru pe vremea lui Carol I. Ridicat în perioada 1911-1913, proiectul poartă semnătura arhitectului Ion Berindey. Palatul a fost realizat într-un stil eclectic francez, dominat de elemente rococo și neoclasice, având ca sursă de inspirație palatul „Micul Trianon” din Versailles, Franța.

KONICA MINOLTA DIGITAL CAMERA

Sursă foto

So Long” este una dintre cele mai vechi piese de pe album. O piesă atractivă pe care nu ai cum s-o uiți după ce o descoperi. Cam la fel se întâmplă și în cazul Casinoului din Constanța. Casinoul este o clădire istorică, un simbol al celui mai mare port al României. A fost ridicat în perioada 1909-1910 la inițiativa regelui Carol I, pentru a înlocui o clădire din lemn destinată pentru spectacole de teatru și baluri. Clădirea prezintă un melanj de motive decorative în stil Art Nouveau, semnătura arhitectului Daniel Renard. Este una dintre cele mai frumoase construcții din țară.

cazinoul-din-constanta

Sursă foto

Speed” îți dă impresia unei melodii de pe „Anger as a gift”. Este genul de melodie cu care cei din trupă ne-au obișnuit. Cam același stil frumos și inconfundabil pe care-l găsești doar la ei. La fel stă treaba și cu fosta fabrică Malaxa. Un ansamblu industrial pe care mulți bucureșteni îl cunosc sub numele de „Faur S.A”. Se găsește la periferia estică a Bucureştiului, aproape de lacurile care înconjoară oraşul şi care constituie un patrimoniu natural excepţional. Construcțiile Uzinelor Faur – hale industriale, depozite, magazii, administrație, clădiri anexă etc. au fost realizate începând cu sfârșitul deceniului 3 al secolului XX. Partea cea mai importantă și mai valoroasă din punct de vedere arhitectural a fost realizată după proiectele lui Horia Creangă, între 1930 și 1943, iar construirea uzinelor se datorează industriașului român de origine greacă Nicolae Malaxa.

faur - sectia ansamble sudate

 Sursă foto

Ana” prezintă povestea unui personaj foarte special din viața formației. Ana este o chitară cumpărată din SUA. Fabricată din lemn de koa, lemn care se găsește numai în insulele Hawaii. Este folosit în instrumente acustice pentru că are un ton special care nu poate fi reprodus de un alt tip de lemn. Dacă vă întrebați de unde vine acel ton cald, unic și inconfundabil, răspunsul nu poate fi decât unul: Ana. Sau „Lizuca”, cealaltă chitară folosită de Mani în concerte. Ana este piesa mea favorită de pe album pentru considerentele de mai sus. Aceeași legătură puternică putem s-o găsim între Uzina de Apă Suceava și importanța arhitecturală și culturală pe care aceasta o are în orașul din nordul Bucovinei. Un ansamblu de clădiri cu valoare de patrimoniu industrial în care a funcționat fosta uzina de apă a orașului Suceava, dată în folosință la data de 12 august 1912. În prezent, aici funcționează Centrul de Arhitectură, Cultură urbană și Peisaj „Uzina de Apă” Suceava. Un spațiu în care se desfășoară piese de teatru, diferite expoziții și evenimente culturale. A fost proiectată în anul 1908 de Dr. ing. G. Theim, inginer de construcţii civile din Leipzig. Anul trecut a fost nominalizată la European Prize for Contemporary Architecture „Mies van der Rohe Award”.

uzina de apa

                                                                                                                           Sursă foto

La acest album s-a lucrat foarte mult. S-au adunat multe poze, amintiri, concerte și oameni. Găsim 11 melodii, 11 bijuterii arhitecturale, 11 povești. Un album care scoate în evidență frumosul și-l prezintă sub forma unui colaj foto de excepție. Un album care vorbește despre România, despre monumente arhitecturale și despre oameni. Pentru că Lost end found este despre oameni.

Oamenii care au muncit la acest album:

Mani Gutău – words & guitars

Dominic Csergo – drums

Sorin Erhan – bass

Jimmy Cserkesz – guitars

Catrinel Bejenariu – backing vocals

Luis Angel Palomino – saxophone & flute

Ati de Chile – percussion

Sebastian Burneci – trumpet

Mandela Gajol – caval

Florian Radu – trombone

Recorded & mixed in Bucharest, Romania at ISV Studios by Alexandru Redeș assited by Mani Gutău & Dominic Csergo

Mastered in London, UK at Revealsound Studios by Neil Pickles

Artwork by Cristian Ioan Gutău / Cignature

Band Photography by Radu Dumitrescu / Grey Wolf Studios

Architectural Photography by Pro Patrimonio Foundation

All Words & Music by Urma

Strings arrangements by Simona Strungaru, performed by Green Orchestra

Recorded in Bucharest, Romania at Infinity Studio by Victor Mihăilescu

Produced by Mani Gutău / Catapulta Records with the support of Pro Patrimonio Foundation & Chamber of Romanian Architects

urma terminus

Sursă foto

Dacă vă place formația, vă recomand să cumpărați albumul. Este cel mai atractiv conținut de album pe care l-am răsfoit. Și dacă sunteți ca mine și vă place cum sună live, mergeți la concerte. Este una dintre cele mai bune trupe de pe la noi.

Albumul poate fi găsit în magazinele Cărturești din România (București, Ploiești, Cluj, Timișoara, Constanța, Suceava, Iași, Brașov și Arad) sau poate fi comandat de pe Urma Shop.

Read Full Post »

%d blogeri au apreciat asta: