Feeds:
Articole
Comentarii

Archive for the ‘599182’ Category

Armata Română a defilat la tradiționala paradă de ziua națională a României. Am profitat de ocazie, reuşind să fotografiez câteva vehicule în zona Bulevardului Tudor Vladimirescu din capitală. Vă invit să le admiraţi:

La mulţi ani, România!

Anunțuri

Read Full Post »

Cornel

 

Sunt un om cu gandire pozitiva. Am incredere in necunoscuti pentru ca imi place sa cred ca oamenii sunt frumosi. Am o teorie care ma face sa cred ca oamenii frumosi se gasesc si se inteleg intr-o clipa.

Sa va spun o poveste interesanta:

In timp ce faceam o drumetie prin muntii patriei, am fost abordat de catre domnul din imaginea de mai sus. Nea’ Cornel, un simpatic transilvanean nascut si crescut in munti, cu un chip cald pe care se putea citi prietenie. Mi-a spus ca ma poate duce mai aproape de destinatia vizata. Tot ce trebuia sa fac era sa ma urc alaturi de dansul pe un tractor de pana in 30 de CP marca kubota, cu o aripa dreapta subreda. Am stat, am cugetat pret de o clipa si am acceptat, gandindu-ma ca ar putea fi un dar divin pentru picioarele mele. Imi arunc rucsacul si bicicleta in remorca, dupa care ma urc langa companionul de drum.

Pe o distanta de 2 km am avut ocazia sa povestim diverse. Nea’Cornel imi povesteste despre familie, despre perioada comunista si cum a lucrat la uzina „Tractorul Brasov”, despre revolta din ’87 si despre copilul lui plecat peste mari si tari. La un moment dat, imi pune o intrebare de om batran care isi face griji pentru un copil: „De ce nu pleci in strainatate? Ce sa muncesti aici?” Imi spune ca fiul lui este plecat in Canada, si-a intemeiat o familie si ca ii merge foarte bine. Sigur, il vede o singura data pe an si dorul este o povara, dar este fericit pentru ca fiul lui are o viata decenta. Insinueaza, discret, ca mi-ar fi mai bine sa plec afara. Ii spun cu mandrie ca sunt roman si ca nu as putea sa-mi parasesc tara, familia, apropiatii si modul de viata pe care-l am. Discutia noastra se incheie la o rascruce de drum, locul in care am fost nevoit sa las o parte din mine.

 Din pacate, calatoria se incheie cu o peripetie. Ma uit in remorca si vad o fisura serioasa. Vad bicicleta, insa rucsacul este disparut. Ma loveste in moalele capului gandul ca mi-am pierdut actele, banii, ceasul si cumparaturile. Fac cale intoarsa in cautarea rucsacului, cu speranta ca il voi gasi pe drum. Bat drumul cu mainile si picioarele tremurand, speriat de faptul ca sunt mici sanse sa-l gasesc. Sun la politie si ma intalnesc cu un sergent. Ii descriu in detaliu rucsacul si lucrurile din el. Repet procesul la portile unui festival montan. Imi zic ca oamenii sunt frumosi si este ocazia perfecta de a afla daca am dreptate sau nu. Dupa cateva ore, sunt sunat de catre cineva din staff-ul festivalului. O voce calda pe care ti-e drag sa o asculti. Mi se spune ca s-a gasit un rucsac si sa vin a doua zi sa verific daca este cel pe care l-am pierdut. Rasuflu usurat si imi pun mari sperante in vocea de la celalalt capat al telefonului. Vin a 2-a zi la info point-ul festivalului si revendic rucsacul. Observ ca am toate lucrurile neatinse (actele, banii, ceasul si cumparaturile). Ma loveste o stare de euforie si ma bucur de faptul ca exista oameni frumosi. Ma bucur, topai si imbratisez persoanele din jurul meu. Apoi, privesc muntii, ma gandesc la discutia cu Nea’ Cornel si devin recunoscator. Recunoscator pentru omul care mi-a gasit rucsacul si mi l-a inapoiat, recunoscator pentru vocea calda care m-a sunat imediat sa-mi spuna ca mi s-a gasit rucsacul, recunoscator pentru ca eram inconjurat de oameni frumosi. Pentru ca asa a fost In Transylvania

Read Full Post »

Lost end found

Urma cover                                                                                                                         Sursă foto

Îi ascult de vreo patru ani. Muzica lor face parte dintr-un playlist pe care-l iau cu mine în călătorii. Uneori, își fac loc în conversațiile pe care le am despre muzică. Îi aud foarte rar la radio și le recunosc instant melodiile. O parte din piesele lor le asociez cu anumite persoane sau trăiri. Le știu majoritatea versurilor pe de rost și le găsesc în subconștientul meu. Îi văd de vreo trei ori pe an și mă bucur, timid, de muzica lor. Îi pierd și îi redescopăr săptămânal, pentru că nu sunt cel mai mare fan. Un fel de „lost end found” pe care-l am în playlist.

Ei reprezintă o formație de succes. Facebook-ul lor spune că au puțin peste 20.000 de fani la ora la care scriu aceste rânduri. La concerte au între 200 și 1000 de fani. Au peste zece ani de activitate și și-au schimbat componența de câteva ori. În schimb, muzica lor a rămas cea care emană un melanj deosebit de rime, versuri și artă. Au scos patru materiale la care au muncit enorm. La cel mai recent, muncesc de vreo patru ani. Cam de când i-am descoperit. Lost end found este cel mai recent material semnat URMA. Un puzzle pe care l-am descoperit bucată cu bucată timp de patru ani. Albumul este un foto-jurnal în care sunt prezentate unsprezece bijuterii arhitecturale de pe teritoriul României. Fiecare bijuterie arhitecturală este acompaniată de câte o piesă de pe album. Albumul a fost realizat cu sprijinul asociațiilor Fundaţia Pro Patrimonio şi Ordinul Arhitecţilor din România.

album-urma-lost-end-found-01

Sursă foto

Prima bucată de puzzle de pe album se numește „Terminus„. Piesa care a fost lansată pe 17 septembrie 2009 avea să prevestească noul album. Terminus are un clip realizat de Octavian Cociș, profesor de Graphic Design în cadrul Florence Design Academy (Firenze, Italia). Această piesă este prezentată împreună cu Casa Ion Mincu, sediul Ordinului Arhitecților din România. Un spațiu memorial cu o puternică amprentă arhitecturală și culturală, încărcată de istorie. O asociere minunată între un reper din istoria arhitecturii românești și un reper al muzicii rock-alternative din România.

Exemplu-bun_78

Sursă foto

„All Wrong” este cea de-a doua bucată din puzzle. Piesa a fost lansată în martie 2011 și beneficiază de un clip semnat de același Octavian Cociș. Videoclipul a fost filmat într-un automobil BMW ActiveHybrid 7 și în Terminus Pub. În fotojurnal, piesa spune povestea unui complex de patrimoniu vechi de un secol și jumătate. Moara lui Assan a fost construită în anul 1853, fiind o investiție a lui Gheorghe Assan și a lui Ioan Martinovici. Clădirea este declarată monument istoric al patrimoniului industrial.

OLYMPUS DIGITAL CAMERA

Sursă foto

„Cine iubește și lasă” este bucata cu cea mai puternică semnificație de pe întreg albumul. Piesa este un tribut adus unei mari cântărețe (Maria Tănase). În schimb, clipul poartă semnătura regizorului Andrei Dăscălescu și reprezintă un omagiu în memoria lui Marian Cozma, tânărul handbalist român asasinat într-un club din Ungaria. Clipul mai face referire la Tășuleasa Social și la modul în care se trăiește un concert Urma. În foto-jurnal, piesa spune povestea unui monument al arhitecturii inginerești din secolul XIX. Hala Matache Măcelarul avea o valoare culturală și istorică de excepție, o bijuterie lăsată moștenire de jupânul Loloescu Matache (Matache Măcelarul). Legenda spune că era locul unde își dădeau întâlnire birjarii şi chirigiii din zona de vest a Bucureştiului acum aproximativ un secol şi jumătate. Din păcate, Hala Matache a rămas doar o amintire frumoasă a unei legende urbane.

Hala Matache

Sursă foto

„Not your enemy” este una din surprizele de pe album. O piesă puțin diferită, ascunsă publicului, își găsește locul printre minunatele piese. La fel de ascunsă publicului găsim în foto-jurnal Casa Macca, una dintre cele mai mari comori arhitecturale ale capitalei. Casa a fost construită între anii 1891 şi 1900, la ordinul colonelului Petre Macca și poartă semnătura reputatului arhitect Jean E. Berthet. În 1956 devine sediul Institutului de Arheologie.

40_big

 Sursă foto

Grace is Gone” este o piesă nouă pentru mine. Duetul dintre Mani și Catrinel Bejenariu face deliciul acestei piese care se găsește pe cea de-a cincea poziție în tracklist. Nu întâmplător piesa este asociată cu Sinagoga din Cetate, lăcaș de cult evreiesc, decorată în stilul maur caracteristic pentru sinagogile Europei în secolul al XIX-lea. Proiectul a fost întocmit de un arhitect vienez – Ignatz Schumann. Clădirea parţial degradată a fost cedată în urmă cu câţiva ani de către comunitate unei fundaţii culturale, care a promis să o transforme într-o sală de concerte. Cu toate bunele intenţii nu s-a reuşit încă restaurarea construcţiei, a cărei viitor este incert.

sinagoga

Sursă foto

Doyle” este numele unui armăsar. Un armăsar care a străbătut peste 26.000 de km într-o călătorie neobișnuită și captivantă. Doyle este un F650GS Dakar, eroul cărții „Vând kilometri” scrisă de Mihai Barbu. Povestea poate fi citită aici. Piesa „Doyle” este un tribut adus acestui brav temerar. Alăturat acestui armăsar, în fotojurnal, găsim Casa cu Lei. Un simbol al orașului Constanța datorită arhitecturii şi impozanţei. Clădirea a fost ridicată de un bogat armator armean, Dicran Emirzian. Începerea construcţiei s-a făcut în anul 1898 şi l-a avut ca autor de proiect pe Dimitrie Berindei. Construcţia are o evidenţiere impunătoare în decorul urban. Stilul amestecă elemente preromantice şi genoveze. Este un imobil ce pune în evidenţă varietatea caracterelor arhitecturale ale zonei peninsulare. Numele „Casa cu Lei” a apărut în limbajul uzual al constănțenilor datorită celor patru coloane pe ale căror capiteluri tronează câte un leu.

casa cu lei

Sursă foto

Shine on” este o piesă ritmată care descrie prietenia ca pe un diamant neșlefuit. Probabil se referă la prietenia dintre Mani (solistul formației) și Catrinel Bejenariu (solistă Butterflies in My Stomach). Lângă versurile acestei piese găsim Hotelul Continental din Cluj, un alt diamant neșlefuit. Stilul eclectic este caracteristica principală a acestei clădiri ce poartă semnătura lui Lajos Pákei, arhitectul urbanist al oraşului Cluj-Napoca la începutul secolului XX. Hotelul adăpostea un restaurant vestit, precum şi o cafenea frecventată de artişti, ziarişti şi de boerimea Clujului. Inițial, numele hotelului era „New York”, căpătându-și denumirea actuală în timpul comunismului.

hotelul continental

Sursă foto

Selfish motherfucker” este una dintre cele mai cunoscute piese de pe noul album. O piesă cu mesaj, intensitate ridicată și niște versuri care toarnă balsam peste suflete. Mulți ar spune că este cea mai bună piesă care poartă semnătura celor de la Urma. Cred că acesta este motivul pentru care găsim Palatul Cantacuzino din Florești în dreptul acestei melodii. „Micul Trianon” a fost construit la Florești, județul Prahova de boierul Gheorghe Grigore Cantacuzino, Nababul, boier foarte bogat şi strâns la pungă, fost prim ministru pe vremea lui Carol I. Ridicat în perioada 1911-1913, proiectul poartă semnătura arhitectului Ion Berindey. Palatul a fost realizat într-un stil eclectic francez, dominat de elemente rococo și neoclasice, având ca sursă de inspirație palatul „Micul Trianon” din Versailles, Franța.

KONICA MINOLTA DIGITAL CAMERA

Sursă foto

So Long” este una dintre cele mai vechi piese de pe album. O piesă atractivă pe care nu ai cum s-o uiți după ce o descoperi. Cam la fel se întâmplă și în cazul Casinoului din Constanța. Casinoul este o clădire istorică, un simbol al celui mai mare port al României. A fost ridicat în perioada 1909-1910 la inițiativa regelui Carol I, pentru a înlocui o clădire din lemn destinată pentru spectacole de teatru și baluri. Clădirea prezintă un melanj de motive decorative în stil Art Nouveau, semnătura arhitectului Daniel Renard. Este una dintre cele mai frumoase construcții din țară.

cazinoul-din-constanta

Sursă foto

Speed” îți dă impresia unei melodii de pe „Anger as a gift”. Este genul de melodie cu care cei din trupă ne-au obișnuit. Cam același stil frumos și inconfundabil pe care-l găsești doar la ei. La fel stă treaba și cu fosta fabrică Malaxa. Un ansamblu industrial pe care mulți bucureșteni îl cunosc sub numele de „Faur S.A”. Se găsește la periferia estică a Bucureştiului, aproape de lacurile care înconjoară oraşul şi care constituie un patrimoniu natural excepţional. Construcțiile Uzinelor Faur – hale industriale, depozite, magazii, administrație, clădiri anexă etc. au fost realizate începând cu sfârșitul deceniului 3 al secolului XX. Partea cea mai importantă și mai valoroasă din punct de vedere arhitectural a fost realizată după proiectele lui Horia Creangă, între 1930 și 1943, iar construirea uzinelor se datorează industriașului român de origine greacă Nicolae Malaxa.

faur - sectia ansamble sudate

 Sursă foto

Ana” prezintă povestea unui personaj foarte special din viața formației. Ana este o chitară cumpărată din SUA. Fabricată din lemn de koa, lemn care se găsește numai în insulele Hawaii. Este folosit în instrumente acustice pentru că are un ton special care nu poate fi reprodus de un alt tip de lemn. Dacă vă întrebați de unde vine acel ton cald, unic și inconfundabil, răspunsul nu poate fi decât unul: Ana. Sau „Lizuca”, cealaltă chitară folosită de Mani în concerte. Ana este piesa mea favorită de pe album pentru considerentele de mai sus. Aceeași legătură puternică putem s-o găsim între Uzina de Apă Suceava și importanța arhitecturală și culturală pe care aceasta o are în orașul din nordul Bucovinei. Un ansamblu de clădiri cu valoare de patrimoniu industrial în care a funcționat fosta uzina de apă a orașului Suceava, dată în folosință la data de 12 august 1912. În prezent, aici funcționează Centrul de Arhitectură, Cultură urbană și Peisaj „Uzina de Apă” Suceava. Un spațiu în care se desfășoară piese de teatru, diferite expoziții și evenimente culturale. A fost proiectată în anul 1908 de Dr. ing. G. Theim, inginer de construcţii civile din Leipzig. Anul trecut a fost nominalizată la European Prize for Contemporary Architecture „Mies van der Rohe Award”.

uzina de apa

                                                                                                                           Sursă foto

La acest album s-a lucrat foarte mult. S-au adunat multe poze, amintiri, concerte și oameni. Găsim 11 melodii, 11 bijuterii arhitecturale, 11 povești. Un album care scoate în evidență frumosul și-l prezintă sub forma unui colaj foto de excepție. Un album care vorbește despre România, despre monumente arhitecturale și despre oameni. Pentru că Lost end found este despre oameni.

Oamenii care au muncit la acest album:

Mani Gutău – words & guitars

Dominic Csergo – drums

Sorin Erhan – bass

Jimmy Cserkesz – guitars

Catrinel Bejenariu – backing vocals

Luis Angel Palomino – saxophone & flute

Ati de Chile – percussion

Sebastian Burneci – trumpet

Mandela Gajol – caval

Florian Radu – trombone

Recorded & mixed in Bucharest, Romania at ISV Studios by Alexandru Redeș assited by Mani Gutău & Dominic Csergo

Mastered in London, UK at Revealsound Studios by Neil Pickles

Artwork by Cristian Ioan Gutău / Cignature

Band Photography by Radu Dumitrescu / Grey Wolf Studios

Architectural Photography by Pro Patrimonio Foundation

All Words & Music by Urma

Strings arrangements by Simona Strungaru, performed by Green Orchestra

Recorded in Bucharest, Romania at Infinity Studio by Victor Mihăilescu

Produced by Mani Gutău / Catapulta Records with the support of Pro Patrimonio Foundation & Chamber of Romanian Architects

urma terminus

Sursă foto

Dacă vă place formația, vă recomand să cumpărați albumul. Este cel mai atractiv conținut de album pe care l-am răsfoit. Și dacă sunteți ca mine și vă place cum sună live, mergeți la concerte. Este una dintre cele mai bune trupe de pe la noi.

Albumul poate fi găsit în magazinele Cărturești din România (București, Ploiești, Cluj, Timișoara, Constanța, Suceava, Iași, Brașov și Arad) sau poate fi comandat de pe Urma Shop.

Read Full Post »

Gală0328

Îmi este greu să intru în spiritul sărbătorilor de iarnă. Poate pentru că am trecut peste copilărie și mi-a dispărut entuziasmul pe care-l aveam când îl așteptam pe Moș Crăciun cu nasul lipit de geam. Poate, de-a lungul timpului, luna decembrie mi-a arătat multe fețe și a lăsat câteva urme adânci în sufletul meu. Poate, mi s-a schimbat concepția în privința sărbătorilor de iarnă. Oricare ar fi motivul, trebuie să se întâmple ceva special care să mă conecteze și să mă facă să intru în atmosfera specială de sărbătoare.

Crăciunul este diferit pentru fiecare dintre noi. Pentru unii, Crăciunul reprezintă încă un motiv de făcut cumpărături pentru cei dragi. Pentru alții, Crăciunul înseamnă un festin culinar. Pentru copii, sărbătoarea nu poate fi concepută fără prezența moșului: momentele interminabile de așteptare, entuziasmul despachetării cadourilor și bucuria de pe chipul lor sunt ingredientele care transformă Crăciunul într-o sărbătoare specială.

cor

(Sursă foto Daniel Angelescu)

Colindul reprezintă un alt ingredient ce ne aduce mai aproape de spiritul sărbătorilor de iarnă. Colindele transmit urări de sănătate, rod bogat, împlinirea dorințelor în noul an. Colindatul este cea mai răspândită tradiție a românilor, o tradiție specifică sărbătorilor de iarnă.

Anul acesta, un concert de colinde m-a făcut să intru în spiritul sărbătorilor. Un concert care m-a uns pe suflet, m-a îmbătat cu spiritul unui Crăciun ca-n povești și m-a făcut să mă simt norocos. „Concertul extraordinar de Crăciun” al Corului Regal” a reușit să mă aducă într-o stare de bine. În acea stare de bine pe care o căutăm de sărbători.

Timp de 60 de minute, Corul Regal a încântat asistența din catedrala Sfântul Iosif cu o serie de colinde tradiționale românești: „Bună dimineața la Moș Ajun„,”Astăzi s-a născut Hristos”,”Deschide ușa, creștine”,”Domn, domn să-nălțăm”,”O, ce veste minunată!”,”Domnuleț și domn din cer„,”Moș Crăciun” sau „Iată vin colindătorii„.Printre acestea, și-au făcut loc două colinde arhicunoscute în întreaga lume: „Joy to the world” și „Jingle Bells”.

Urmând exemplul colegilor lor care au fondat, în urmă cu aproape trei ani, Camerata Regală, un grup de studenţi de la Universitatea Naţională de Muzică din Bucureşti în parteneriat cu ASUNMB, au avut iniţiativa de a forma “Corul Regal”. La începutul anului 2013, corul a primit Înaltul Patronaj al Casei Regale a României prin Alteța Sa Regală Principele Radu al României. Au ca obiective promovarea artei corale în rândul publicului tânăr din România și creșterea vizibilității artei corale românești la nivel european și mondial.

Read Full Post »

Voluntariatul mi-a oferit șansa de a cunoaște oameni, de a-mi face prieteni, de a dărui lucruri sau gesturi frumoase, momente de neprețuit care-mi vor rămâne întipărite în minte și suflet, povești frumoase și o stare care nu poate fi descrisă în cuvinte.

Am început să fac voluntariat în momentul în care am simțit nevoia de a ajuta oamenii din jurul meu și de a face mai multe fapte bune. A fost un moment care avea să-mi contureze personalitatea. Un moment care m-a făcut să descopăr lumea frumoasă a voluntariatului, să-mi schimbe perspectiva și să mă facă să îndrăgesc oamenii care-mi împărtășeau ideile. Am început să fac voluntariat în momentul în care am descoperit un proiect ce merita atenția și dedicarea mea, un proiect cu care mă identificam. Apoi, au urmat altele…

articles_295x180__cropped_article_app052607564635b1

Sunt momente sau lucruri ce nu pot fi cumpărate. Trebuie să le experimentezi, să le simți. Nu poți prețui satisfacția pe care o ai atunci când, prin prisma faptelor tale, ajuți Spitalul de Urgență pentru Copii „Grigore Alexandrescu” din București. Nu poți prețui momentele în care tu crezi că faci un bine pentru natură, cheltuindu-ți toate resursele pe care le ai. În niciun caz nu poți pune preț pe sentimentele oamenilor cu care lucrezi cot la cot, umăr lângă umăr, la construcția unei case. Nu poți pune preț pe munca, sinceritatea si bucuria unui voluntar atunci când acesta se implică într-o acțiune de voluntariat. În schimb, îl poți sărbători.

Federația VOLUM ( Federația Organizațiilor care Sprijină Dezvoltarea Voluntariatului în România) organizează ” Gala Națională a Voluntarilor„, o competiție ce își propune să cinstească și să aducă recunoaștere publică voluntarilor din toată țara.

Am ajuns în faza a doua de jurizare, moment în care putem vota finaliștii. Votul publicului durează 10 zile și valorează 20% din nota finală a fiecărei nominalizări.

Mi-ar plăcea să votați. Puteți vota cum vă dictează inima, puteți vota pe cineva doar pentru că vă este cunoscut… nu contează, important este să votați.

Gândiți-vă că votul vostru e răsplata pentru faptele bune pe care acești voluntari le-au făcut. Fiecare vot validează faptul că munca lor contează pentru societate. Fiecare vot înseamnă un sincer și frumos „mulțumesc”, pentru care sunt convins că se vor bucura.

Pentru că  este ziua mea și reprezentanții  Federației VOLUM m-au ales să fiu blogger ambasador al acestei ediții de Gală, vă invit să vă opriți pentru o clipă și să accesați http://www.galavoluntarilor.ro/ pentru a afla mai multe informații despre competiție și criteriile de jurizare. Pentru că este ziua națională, vă invit să cunoașteți câțiva români frumoși.

La mulți ani!

Read Full Post »

Sonoro „UP”

afis sonoro 2013 bucuresti

Imaginează-ți o lume în care singurul „zgomot” ce te-ar putea deranja este produs de o vioară, un violoncel, violă sau pian. Imaginează-ți o lume unde îți iei micul-dejun pe muzica lui Johannes Brahms, Antonín Dvořák, Robert Schumann sau Mozart. Îți poți imagina lumea din secolul XVII, atunci când muzica de cameră răsuna doar din apartamentele personale ale unui rege. Îți poți face fel de fel de scenarii în propria-ți minte și să te întrebi „cum ar fi fost dacă”….

Imaginează-ți un festival care joacă cartea subtilității, a eleganței și a profesionalismului fără compromisuri.

Un festival ce te poate aduce mai aproape de vremurile în care muzica de cameră era inaccesibilă. Este vorba despre Sonoro UP, un festival care a ajuns la ediția a VIII-a.

Între 1 și 19 noiembrie, în București, Cluj-Napoca și Iași, vom avea ocazia de a ne bucura de interpretările pianiștilor Diana Ketler și Konstantin Lifschitz, violoniștii Alexander Sitkovetsky, Erik Schumann și Andrej Bielow, violistul Christian Naș, cornistul Olivier Darbellay sau violonceliștii Adrian Brendel și Monika Leskovar.

Pe lângă cunoscuții artiști pe care i-am enumerat, pe scenele Ateneului Român, Cercului Militar Național, Palatului Cotroceni, Băncii Naționale a României, Muzeului Național de Artă, Institutului Francez sau a Catedralei Sf. Iosif din București, vor debuta mai mulți artiști de renume internațional, muzicieni originali și cu alură foarte modernă, printre care se numără Ilya Gringolts și Alissa Margulis (vioară), Maxim Rysanov (violă), Sonia Wieder Atherton și Marcin Sieniawski (violoncel), Ansamblul Niguna din Paris și Cvartetul Engegard din Oslo.

Sonoro este un festival care s-a dezvoltat și promite să-și facă simțită prezența în alte două orașe importante din România: Cluj-Napoca și Iași. De exemplu, în Iași va fi un concert în premieră pe scena fastuosului teatru „Vasile Alecsandri”, proaspăt și excepțional restaurat, iar în Cluj ne pregătim pentru debutul violonistului Gilles Apap în ” The Fiddler on the Moon ” din Auditorium Maximum al Universității Babeș Bolyai.

Programul concertelor poate fi consultat aici, iar biletele și abonamentele pot fi achiziționate de pe site-ul eventim.ro, în librăriile Humanitas și Cărturești, în magazinele Germanos, Orange, Vodafone si Domo, și de la casele de bilete ale sălilor, în seara concertului.

sonoro bird

Personal, vă recomand să nu ratați câteva întâlniri muzicale: „Văzduh”, „Aurora„, „Divin en détail”, „Golden Birds and Black Angels” sau „Letters from the Sky”. Există posibilitatea să îndrăgiți acest festival și să plecați cu zâmbetul pe buze.

Read Full Post »

Proiect cultural: La Palat Animat

Mi-am luat o pauza fortata. Nu am mai scris pe blog si mi-am zis ca nu voi mai scrie pana nu rezolv cateva probleme. Chiar daca n-am rezolvat problemele, nu ma pot abtine sa nu va prezint un proiect foarte interesant. Mi-am zis ca ar fi pacat ca un astfel de proiect sa nu fie promovat.

Programul despre care vreau sa va vorbesc se numeste „La Palat Animat” si este initiativa asociatiei „De Dragul Artei”. Programul are drept inspiratie istoria familiei Brancovenilor si a palatului aflat in Mogosoaia. Un concept cu valoare educativa, calitate artistica si acuratetea istorica a evenimentelor si a personajelor.

In luna septembrie, peste 350 de copii au avut ocazia de a lua parte la un astfel de program. Au fost povesti spuse cu talc de catre actorii Cornel Mihalache si Vadim Rusu. Cei doi actori au reusit sa transpuna intr-un mod educativ date istorice reale, astfel incat sa insufleteasca istoria locului si colectia muzeala expusa, aducand elemente de civilizatie a epocii prin gesturi, costume si atitudine. Programul s-a adresat copiilor cu varsta cuprinsa intre 6 si 10 ani, care au avut parte de o experienta interactiva si educativa. Pe langa aceasta experienta, Asociatia de Dragul Artei a organizat un atelier de „constructie si deconstructie”: Teatrul Muzeal pentru familii cu copii mici la Palatul de la Mogosoaia.

Programul se afla in stadiul de evaluare. Pentru noutati si mai multe detalii, va invit sa intrati aici si pe pagina de Facebook. Proiectul este finantat de Administratia Fondului Cultural National, iar participarea este gratuita. M-as bucura foarte tare daca acest proiect va fi mediatizat, pentru ca reprezinta o sansa frumoasa pentru cei mici sa invete ceva nou si sa aiba parte de o experienta de neuitat. Felicitari asociatiei pentru aceasta initiativa!

Read Full Post »

Older Posts »

%d blogeri au apreciat asta: