Feeds:
Articole
Comentarii

Archive for the ‘Am fost acolo’ Category

Armata Română a defilat la tradiționala paradă de ziua națională a României. Am profitat de ocazie, reuşind să fotografiez câteva vehicule în zona Bulevardului Tudor Vladimirescu din capitală. Vă invit să le admiraţi:

La mulţi ani, România!

Read Full Post »

20140909_070140

Trage aer in piept, rasufla usurat si bucura-te de priveliste! Ora 06 AM, momentul cand soarele iti spune „buna dimineata!”. E momentul linistit al zilei, momentul in care te bucuri ca esti bine si n-ai nicio grija. Grijile nu se trezesc asa devreme si nici nu te deranjeaza la altitudinea de 1750 m. Telefonul e uitat in rucsac, cafeaua e proaspata, iar cainele cabanei iti este un bun companion. Iti place mult, te indragostesti rapid si te gandesti ca ai putea face asta zilnic. Fiecare pas pana acolo a meritat: 10 km pe un traseu unde altitudinea minima a fost 843 m, iar cea maxima 1817 m. La Cabana Dochia, timpul trece altfel.

Cum ajungi acolo?

Foarte simplu! Ajungi in Durau (judetul Neamt), mergi pe strada Principala si treci de Hotel Bistrita. Ajungi la Directia de Administrare a parcului National Ceahlau, gasesti un ghid si ceri informatii despre traseu.

La urcare, am ales traseul: Statiunea Durau Poiana Vesuri Cascada Duruitoarea Poiana Scaiusului Polita cu Arinis Curmatura Piciorului Schiop – cabana Dochia Marcaj: cruce rosie. Lungime: 6,5 km. Diferenta de nivel: 1 020 m. Timp de parcurs: 4h 30′ 5h. Obiective turistice: Cascada Duruitoarea, Polita cu Arinis, Piatra Lacramata. Caracteristici: traseu de acces spre zona inalta a masivului, cu trecere pe la Cascada Duruitoarea.

N-a fost cel mai usor traseu, insa am vazut multa ambitie din partea bloggerilor. Incurajari, fotografii si multa voie buna. Un traseu care se practica alaturi de prieteni, cu zambete si multa rabdare. Un traseu care mi-a adus aminte cat de frumos este sa urci pe munte, sa gasesti peisajele ascunse si sa asculti vocea inconfundabila a padurii. Iei muntele in piept si te lupti cu tine. Iti trebuie bocanci, haine groase si ceva vointa. Tot efortul este pentru a ajunge pe Varful Toaca (1904 m altitudine).

Masivul Ceahlau este fascinant. Aceasta bijuterie a Carpatilor Orientali poate fi admirata, in toata splendoarea sa, cand ii strabati potecile si salbaticiile. Recomand explorarea acestui munte alaturi de un ghid. Aveti ocazia sa aflati multe povesti interesante.

Daca la urcare am ales un traseu dificil, la coborare am ales un traseu diferit (mai usor si foarte interesant): -Cabana Dochia Panaghia Piatra Lata cabana Fintinele statiunea Durau (la DJ 155 F)
Marcaj: banda rosie. Lungime: 7 km. Diferenta de nivel: 1 070 m. Timp de parcurs: 2h 30′ 3h. Obiective turistice: Virful Toaca, Stinca Panaghia, Castelul, Caciula Dorobantului, statiunea turistica si manastirea Durau. Caracteristica: traseul turistic 1 (pana la cabana Fintinele).

Gasca de bloggeri #prineamt a ales sa faca aceasta drumetie in doua zile. A fost varianta optima: am plecat de la Hotel Bistrita, am urcat pe munte, am innoptat la Cabana Dochia, ne-am bucurat de un apus si/sau rasarit interesant, ne-am intors la hotel, ne-am plimbat cu vaporul pe Bicaz, iar seara ne-am bucurat de un frumos foc de tabara. Toate, organizate ca la carte. Pentru mine, aceasta drumetie a fost cea mai frumoasa parte din infotrip-ul organizat de Alex si Toma. Daca nu ma credeti pe cuvant, va las sa admirati cateva fotografii:

5-11 septembrie 2014. Tot ce-a fost de văzut #priNeamt – ediția a III-a a celui mai important eveniment dedicat promovării în mediul online a unui județ din România. Află mai multe detalii pe http://goo.gl/Lw8mzy Organizator: Eventur Bucharest. Powered by Petrom Romania. Parteneri principali: Autoritatea Națională pentru TurismConsiliul Județean NeamțPrimăria Piatra NeamțHotel Bistrița din DurăuBlue Air și Autoboca Rent-a-car.

Read Full Post »

Cornel

 

Sunt un om cu gandire pozitiva. Am incredere in necunoscuti pentru ca imi place sa cred ca oamenii sunt frumosi. Am o teorie care ma face sa cred ca oamenii frumosi se gasesc si se inteleg intr-o clipa.

Sa va spun o poveste interesanta:

In timp ce faceam o drumetie prin muntii patriei, am fost abordat de catre domnul din imaginea de mai sus. Nea’ Cornel, un simpatic transilvanean nascut si crescut in munti, cu un chip cald pe care se putea citi prietenie. Mi-a spus ca ma poate duce mai aproape de destinatia vizata. Tot ce trebuia sa fac era sa ma urc alaturi de dansul pe un tractor de pana in 30 de CP marca kubota, cu o aripa dreapta subreda. Am stat, am cugetat pret de o clipa si am acceptat, gandindu-ma ca ar putea fi un dar divin pentru picioarele mele. Imi arunc rucsacul si bicicleta in remorca, dupa care ma urc langa companionul de drum.

Pe o distanta de 2 km am avut ocazia sa povestim diverse. Nea’Cornel imi povesteste despre familie, despre perioada comunista si cum a lucrat la uzina „Tractorul Brasov”, despre revolta din ’87 si despre copilul lui plecat peste mari si tari. La un moment dat, imi pune o intrebare de om batran care isi face griji pentru un copil: „De ce nu pleci in strainatate? Ce sa muncesti aici?” Imi spune ca fiul lui este plecat in Canada, si-a intemeiat o familie si ca ii merge foarte bine. Sigur, il vede o singura data pe an si dorul este o povara, dar este fericit pentru ca fiul lui are o viata decenta. Insinueaza, discret, ca mi-ar fi mai bine sa plec afara. Ii spun cu mandrie ca sunt roman si ca nu as putea sa-mi parasesc tara, familia, apropiatii si modul de viata pe care-l am. Discutia noastra se incheie la o rascruce de drum, locul in care am fost nevoit sa las o parte din mine.

 Din pacate, calatoria se incheie cu o peripetie. Ma uit in remorca si vad o fisura serioasa. Vad bicicleta, insa rucsacul este disparut. Ma loveste in moalele capului gandul ca mi-am pierdut actele, banii, ceasul si cumparaturile. Fac cale intoarsa in cautarea rucsacului, cu speranta ca il voi gasi pe drum. Bat drumul cu mainile si picioarele tremurand, speriat de faptul ca sunt mici sanse sa-l gasesc. Sun la politie si ma intalnesc cu un sergent. Ii descriu in detaliu rucsacul si lucrurile din el. Repet procesul la portile unui festival montan. Imi zic ca oamenii sunt frumosi si este ocazia perfecta de a afla daca am dreptate sau nu. Dupa cateva ore, sunt sunat de catre cineva din staff-ul festivalului. O voce calda pe care ti-e drag sa o asculti. Mi se spune ca s-a gasit un rucsac si sa vin a doua zi sa verific daca este cel pe care l-am pierdut. Rasuflu usurat si imi pun mari sperante in vocea de la celalalt capat al telefonului. Vin a 2-a zi la info point-ul festivalului si revendic rucsacul. Observ ca am toate lucrurile neatinse (actele, banii, ceasul si cumparaturile). Ma loveste o stare de euforie si ma bucur de faptul ca exista oameni frumosi. Ma bucur, topai si imbratisez persoanele din jurul meu. Apoi, privesc muntii, ma gandesc la discutia cu Nea’ Cornel si devin recunoscator. Recunoscator pentru omul care mi-a gasit rucsacul si mi l-a inapoiat, recunoscator pentru vocea calda care m-a sunat imediat sa-mi spuna ca mi s-a gasit rucsacul, recunoscator pentru ca eram inconjurat de oameni frumosi. Pentru ca asa a fost In Transylvania

Read Full Post »

Gală0328

Îmi este greu să intru în spiritul sărbătorilor de iarnă. Poate pentru că am trecut peste copilărie și mi-a dispărut entuziasmul pe care-l aveam când îl așteptam pe Moș Crăciun cu nasul lipit de geam. Poate, de-a lungul timpului, luna decembrie mi-a arătat multe fețe și a lăsat câteva urme adânci în sufletul meu. Poate, mi s-a schimbat concepția în privința sărbătorilor de iarnă. Oricare ar fi motivul, trebuie să se întâmple ceva special care să mă conecteze și să mă facă să intru în atmosfera specială de sărbătoare.

Crăciunul este diferit pentru fiecare dintre noi. Pentru unii, Crăciunul reprezintă încă un motiv de făcut cumpărături pentru cei dragi. Pentru alții, Crăciunul înseamnă un festin culinar. Pentru copii, sărbătoarea nu poate fi concepută fără prezența moșului: momentele interminabile de așteptare, entuziasmul despachetării cadourilor și bucuria de pe chipul lor sunt ingredientele care transformă Crăciunul într-o sărbătoare specială.

cor

(Sursă foto Daniel Angelescu)

Colindul reprezintă un alt ingredient ce ne aduce mai aproape de spiritul sărbătorilor de iarnă. Colindele transmit urări de sănătate, rod bogat, împlinirea dorințelor în noul an. Colindatul este cea mai răspândită tradiție a românilor, o tradiție specifică sărbătorilor de iarnă.

Anul acesta, un concert de colinde m-a făcut să intru în spiritul sărbătorilor. Un concert care m-a uns pe suflet, m-a îmbătat cu spiritul unui Crăciun ca-n povești și m-a făcut să mă simt norocos. „Concertul extraordinar de Crăciun” al Corului Regal” a reușit să mă aducă într-o stare de bine. În acea stare de bine pe care o căutăm de sărbători.

Timp de 60 de minute, Corul Regal a încântat asistența din catedrala Sfântul Iosif cu o serie de colinde tradiționale românești: „Bună dimineața la Moș Ajun„,”Astăzi s-a născut Hristos”,”Deschide ușa, creștine”,”Domn, domn să-nălțăm”,”O, ce veste minunată!”,”Domnuleț și domn din cer„,”Moș Crăciun” sau „Iată vin colindătorii„.Printre acestea, și-au făcut loc două colinde arhicunoscute în întreaga lume: „Joy to the world” și „Jingle Bells”.

Urmând exemplul colegilor lor care au fondat, în urmă cu aproape trei ani, Camerata Regală, un grup de studenţi de la Universitatea Naţională de Muzică din Bucureşti în parteneriat cu ASUNMB, au avut iniţiativa de a forma “Corul Regal”. La începutul anului 2013, corul a primit Înaltul Patronaj al Casei Regale a României prin Alteța Sa Regală Principele Radu al României. Au ca obiective promovarea artei corale în rândul publicului tânăr din România și creșterea vizibilității artei corale românești la nivel european și mondial.

Read Full Post »

Cupa bloggerilor 2013-3

A construi implică o echipă, implică oameni. Dacă vorbim de construcția unei case, ai nevoie de un inginer și o echipă de șantier formată din dulgheri, zidari și fierari pentru a realiza construcția. Dacă vorbim de construcția unei comunități, ai nevoie de oameni. Dacă vorbim de construcția unui eveniment, ai nevoie de o echipă.

Dacă vorbim de construcția unei echipe de fotbal, ai nevoie de niște băieți gata să-ți susțină ideea la orice oră și să construiască alături de tine pentru cauza în care crezi. Nu e ușor să construiești! Mai ales când vine vorba de fotbal: ai nevoie de un portar care să-ți închidă poarta, de un fundaș tehnic care te ajută cu logo-ul echipei, un fundaș care să fie stâlpul apărării, un alt fundaș care să fie gata să dea totul pentru echipă, un mijlocaș de bandă pregătit să construiască faza ofensivă și să-ți facă un echipament frumos, un mijlocaș care să reprezinte un real pericol pentru poarta adversă, un alt mijlocaș care să muncească și să fie responsabil cu glumele din vestiar și, mai ai nevoie de un atacant care să ducă o luptă corp la corp cu inamicii și să pună suflet pentru fiecare minge. Sigur, n-ai reușit să câștigi cupa și să marchezi prea multe goluri, dar ai avut o prezență onorabilă.

Cupa bloggerilor 2013-40

Au fost meciuri frumoase. Meciuri în care ai dominat adversarul din primul până în ultimul minut, ai avut peste 10 ocazii clare de gol și un gol anulat în mod eronat. Meciuri în care ai rulat toată echipa și ai reușit să-ți învingi adversarul. Ai avut parte și de două înfrângeri pe care le-ai acceptat cu greu. Nu ți-a convenit și ai făcut tot ce a stat în putere să nu pierzi. Ai încheiat pe locul III, împărțind locul cu Ora Sportivă Timișoara. E foarte greu să construiești și e foarte important ce lași în urma ta. De aceea, ai convenit că suma de 10 lei/gol marcat e prea mică. Și vei dona o sumă mai mare pentru că rezultatele din weekend înseamnă doar fundația. Urmează placa peste pardoseală, stălpii și zidăria, acoperișul și finisajele. Cărămidă cu cărămidă, lemn peste lemn, mână de la mână. Nu e ușor, dar noi vrem să #construim.

A fost cea de-a patra ediție a Cupei Bloggerilor la Fotbal, eveniment organizat de echipa SportMeet în parteneriat cu Canyon (au oferit premiile pentru echipa câștigătoare, pentru cel mai bun portar, cel mai bun jucător și pentru golgeterul competiției), Heineken și Aqua Carpatica (care ne-au pus la dispoziție suficientă bere și apă), Federația Română de Rugby (ne-au pregătit terenurile sintetice pe care s-au jucat meciurile din cupă) și Open Pub (locul unde s-a desfășurat tradiționala petrecere post-eveniment). Sponsorul competiției a fost Orange. De notat că au avut un stand unde am testat noua versiune a aplicației Fotbal Info.

Cupa bloggerilor 2013-64

A fost Cupa Bloggerilor, ediția cu numărul IV. Sper ca acest eveniment să continue, să adune din ce în ce mai mulți bloggeri și să-și păstreze frumusețea. Aceasta este blogosfera mea, blogosfera în care cred. Sper să ne păstrăm acest lucru și să nu ni-l ia nimeni!

Read Full Post »

1148990_692730810741685_1712574310_n

Piața 21 decembrie 1989, ora 16:55. Ajung la miting-ul de protest și văd în jurul meu multe steaguri tricolore, oameni care își manifestă indignarea privind un proiect de lege, jandarmi care formează un cordon și câțiva fotoreporteri. Îmi plac oamenii ăștia pentru că își apără principiile, idealurile și sunt cool. Mai nou, dacă ieși în stradă să aperi ceva în care crezi cu adevărat, fără să ai vreo implicare politică, ești catalogat „hipster”, „cool”, „drogat” sau cine știe ce alt apelativ. Zăresc câteva persoane cunoscute, mă duc să le îmbrățișez și plec spre prietenii mei. Luăm un steag tricolor, două cartoane și protestăm. Mă apuc să fac câteva poze și văd o fetiță care mă face să mă simt mic. O fetiță care protestează cu lacrimi în ochi, cu convingerea că ce face ea nu e greșit. Văd mulți tineri, semn că există o speranță pentru viitor. Văd o tipă care a venit în cârje pentru a protesta. Văd un domn imobilizat în scaunul cu rotile, văd câțiva pensionari și mai văd oameni cunoscuți pe care nu credeam că am să-i văd la o astfel de manifestație. Văd oameni curați, care nu sunt plătiți de cineva pentru a ieși în stradă. Văd oameni frumoși. Îmi tresare inima de bucurie și simțul civic se amestecă cu sângele meu. „Uniți – salvăm – Roșia Montană!” la unison.

P.S.: protestele continuă! Astăzi, ora 19:00 la Universitate!

Read Full Post »

cupa bloggerilor afis

De fapt, nu știu cum e în tenis. Pot doar să-mi imaginez, să-mi fac un scenariu și să sper că o nimeresc. Nici după ce am văzut câteva meciuri de tenis la viața mea nu-mi pot da seama cum e în tenis și nici acum nu înțeleg în totalitate celebrul monolog al lui Toma Caragiu: „C-așa-i în tenis”.

Când m-a invitat Radu la Cupa Bloggerilor la tenis, am stat pe gânduri. Nu jucasem niciodată tenis de câmp și habar n-aveam cum să lovesc mingea. Fiind un eveniment care aducea online-ul în offline, am dat curs invitației. Ba chiar l-am promovat în rândul bloggerilor.

Fără prea multe speranțe, fără experiență și cu poftă de sport, m-am prezentat timid la cupă. Mi-am luat cu mine susținători, pentru a face față avalanșei de spectatori ce aveau să umple tribunele complexului sportiv Pescariu. Chiar am reușit să mă echipez corespunzător, „cu un tricou alb menit să lase impresia unei experienţe anterioare în tenis.

Pe tabloul principal au luat parte 24 de jucători. Fete și băieți, uniți sub dorința de a juca tenis, de a lupta pentru fiecare minge în parte și de a face sport. Unul dintre cei mai temuți adversari (căldura) și-a spus cuvântul în evoluția unor jucători. Au fost câteva meciuri interesante, mai ales duelul între cei doi finaliști, Radu și Mircea. Au fost meciuri dezechilibrate, unii dintre bloggeri fiind începători (mă includ în primul rând pe mine), voie bună, mult soare și organizare decentă. Rezultatele din prima zi pot fi observate aici, iar cele din faza finală, aici.

969109_497246630358445_846570246_n

Prima Cupă a Bloggerilor la tenis din București a fost organizată de treizecizero.ro și radurestivan.ro. Evenimentul a avut loc pe 3 și 4 august la Pescariu Sports, cu sprijinul prietenilor de la AQUA CarpaticaIsostarStaropramenTenis Mall și SARTO made to measure.

Read Full Post »

Older Posts »

%d blogeri au apreciat asta: